Luiza Zamora şi Şerban Bonciocat – Cule

26 ianuarie 2008

Īn zilele noastre, cuvānt cu o rezonan?? hilar?,
dac? nu insinuant? raportat? la genul proxim, cula nu īnsemna pentru
oamenii secolului al XVIII-lea altceva decāt o cas? mare, cu ziduri
groase ?i cerdac bun de c?tat z?rile, īn care era bine s? te ascunzi
cānd cetele de turcii nemul?umi?i c? nu li se d?dea destul? zaherea,
ori plictisite poate de lini?tea raialelor de la Dun?re, īnfrico?au ?i
pr?dau v?ile oltene?ti, ori sp?rgeau ora?ele punānd pe fug? boierii,
negustorii ?i am?rā?ii.
Nu īntāmpl?tor originea acestui cuvānt este aceea?i cu a atacatorilor. Chiar ?i ast?zi, īn limba turc? kule
īnseamn? turn. Cu u?oare diferen?e de pronun?ie ?i intona?ie, cuvāntul
are acela?i īn?eles īn albanez?, greac?, bulgar? sau sārb?.
Totodat?, īn p?r?ile noastre, cul? mai īnsemna, prin extensie, bolt?,
turnul palatului domnesc īn care se p?stra tezaurul, un loc īnt?rit la
mo?iile vechi sau ap?r?toare de ho?i. F?r? s? fie doar „locuin?ele
vechilor boieri gorjeni” a?a cum nu f?r? patriotism local, Al.
?tefulescu spunea la īnceputul secolului trecut, culele se g?sesc
r?spāndite īn Oltenia, dar ?i īn ?inuturile Muscelului.
Mult invocatul turn, care ar fi stat la originile culei, era o form? de
ap?rare pasiv? sau activ?, īn func?ie de teritoriul īn care se g?seau
?i de contextul social ?i politic al vremii. Fiind la origini
mesopotamian, turnul a fost preluat īn īntregul Orient ?i Grecia, ca
punct de veghe, iar tārziu, dup? c?derea Bizan?ului, cānd multe din
aceste turnuri nu se mai aflau pe limesuri, ci īn plin teritoriu
locuit, acesta a primit īn plus ?i func?ia de locuin??. Sub aceast?
form?, care sufer? modific?ri ?i adapt?ri īn fiecare regiune, s-a
r?spāndit apoi īn īntregul Commonwealth bizantin. Īn ?ara Romānesc?,
unde nevoia de ap?rare era mai mult social?, metodele de ap?rare erau
mai degrab? scenografice, elementele de fortifica?ie cedānd locul celor
decorative. Doar volumul aminte?te de construc?iile fortificate,
deoarece raportul dintre plin ?i gol era īn favoarea golului – ferestre
mai mari, spa?ii din lemn, deschideri de tip cerdac la nivelul
superior.
A?a cum le-au descris to?i cei care au cercetat aceast? pitoreasc?
form? de locuire ?i a?a cum putem īnc? vedea pe teren, culele sunt
substan?ial diferite de locuin?ele, denumite cu acela?i termen, din
teritoriile balcanice. Aici, unde st?pānirea otoman? a fost efectiv? ?i
de lung? durat?, dar ?i tensiunile interne mai acute, aspectul culelor
este acela de turn fortificat. La Vra?a, īn Bulgaria, dou? din cele
?ase cule existente īn ora?, cea a mesciilor ?i cea a lui Pircov aveau
un plan compact cu trei niveluri lipsite īn exterior de orice fel de
decora?ie, cu ziduri din piatr? de pān? la doi metri grosime, str?punse
de metereze pentru tragere vertical? ?i orizontal?.
Īn Albania, īn zona Gore, de exemplu, tipologia locuin?ei fortificate
ia fizionomia locuin?ei cu turn cu dou? etaje ?i cāte dou? īnc?peri pe
nivel, separate de un coridor central. Tot de tip turn erau ?i
locuin?ele din Kratovo, Macedonia sau Mani, Grecia.

La
noi, f?r? s? existe un moment clar al apari?iei culelor, geneza lor se
zbate īntre dou? teze care nu au mai fost rediscutate de la īnceputul
secolului trecut ?i care ar merita o re-evaluare. Este vorba despre
„caracterul na?ional” ?i „originea balcanic?”, o controvers?
confiscat?, ca īn atātea alte rānduri de patriotismul excesiv.
Date
certe despre apari?ia culelor avem abia din secolul al XVIII-lea.
Anterior acestei date au existat case boiere?ti ale c?ror tr?s?turi
prefigureaz? īnf??i?area culelor. Pe de alt? parte, nu poate fi ignorat
aspectul caselor ??r?ne?ti  din aria de r?spādire a culelor, case care
au īn general un parter īnalt ?i beci la nivelul solului.
Perioada īn care au fost ridicate culele corespunde īn linii marii cu
intervalul īn care s-au schimbat cele 40 de domnii fanariote. Adeseori,
cataloga?i spoliatori ai celor dou? ??ri romāne?ti, iar secolul īn care
au domnit numit „cel mai trist”, ignorāndu-se de multe ori rolul
cultural excep?ional al unor Mavrocorda?i, Ghica sau Ipsilanti,
fanario?ii, dar ?i boierna?ii ori cioporul de adalii, cārjalii ?i
pazvangii ab?tu?i cu sistem? peste neamurile oltene?ti, sunt cei care
leag? cu fire, poate nu īntotdeauna atāt de vizibile, pove?tile acestor
case fortificate.
Amplasate īn puncte strategice, pe dealuri īnalte, de unde se vedeau
z?rile cele mai īndep?rtate, culele erau atāt locuin?e cāt ?i puncte de
veghe. Cu dou? pān? la trei niveluri, ele ī?i asigurau o bun?
vizibilitate asupra unui vast teritoriu. Starea economic? a
proprietarilor a determinat īn bun? m?sur? tipologia ?i m?rimea lor,
dar ?i elementele de ap?rare, cele decorative ?i acurate?ea execu?iei.
De dimensiuni direct propor?ionale cu nevoile de ap?rare ale fiec?rei
familii, culele sunt cl?diri prismatice, cu un plan aproape p?trat, a
c?ror latur? m?soar? cel mult 12 m. Pere ?ii sunt construi?i din piatr?
sau c?r?mid? ?i au grosimi de pān? la un metru, adesea fiind
consolida?i cu bārne de stejar montate īn zid?rie. Primul nivel este
rezervat beciului boltit semicilindric sau t?v?nit, cu acces direct din
curte sau/?i din interior. Are una sau dou? īnc?peri, iar īn unele
cazuri avea s?pat īn mijloc un pu? pentru a asigura ap? īn zilele negre
de ascunzi?. (Curti?oara). Tot la primul nivel se deschidea accesul
principal pe aceea?i fa?ad? cu intrarea īn beciul aflat la nivelul
solului (Cern?te?ti) sau pe o fa?ad? lateral? (Racovi?a). Au existat ?i
cule la care accesul se  f?cea pe o scar? de lemn fix? sau mobil?
direct la primul etaj. (?iiacu). U?ile sunt din unul sau dou? canate
masive, se deschid spre interior au un drug transversal, sunt ingenios
z?vorāte ?i sunt flancate de metereze cu diferite direc?ii de tragere.
Scara care urc? printr-o caj? din s?li?a de la parter este din trepte
groase de stejar ?i īn func?ie de traseu are hodin?. Num?rul
īnc?perilor de la etaje nu este mai mare de trei, sunt de dimensiuni
reduse, cu podele de lemn ?i tavane din grinzi la nivelurile inferioare
?i cu bol?i semicilindrice cu penetra?ii la ultimul, pentru a proteja
cl?direa de o eventual? incendiere a acoperi?ului. Unele cule aveau
frumoase sobe din burlane ?i pere?i īmpodobi?i cu stucaturi.
(M?ld?re?ti, Curti?oara). Īn cele mai mici od?i func?ionau buc?t?rii,
iar umbl?toarea (anexa sanitar?) era legat? de cul? printr-un coridor
īngust, adesea boltit (Cerne?i, Curti?oara). Ferestrele, alt?dat?
acoperite cu b??ic? de curcan trat? cu var ?i tanin pentru a deveni
transparent?, erau īnguste ?i ferecate cu dreve de fier. Ultimul nivel,
„ca o concesie f?cut? exigen?elor de confort ?i de frumos”, este ocupat
īntotdeauna de un cerdac cu coloane de zid sau de lemn ce sus?in arcade
trilobate. Īn unele cazuri, pe lāng? cerdac cl?direa avea pe alte dou?
laturi balcoane de lemn. (Cern?te?ti, Brabova, Gro?erea). Acoperi?ul
din ?it? b?tut? pe trei rānduri, cel mai adesea īn patru ape, avea
?arpant? de lemn, strea?in? lat? ?i corni?? uneori profilat?.
Sobra decora?ie exterioar? se rezum? la panouri dreptunghiulare cu
col?uri te?ite, care īmpart fa?ada īn atātea registre cāte niveluri are
casa . Īntre parter ?i primul nivel separarea se face printr-un brāu de
zid?rie. Cerdacul, care ocup? īntreaga lungime a fa?adei, cu arcadele
sale trilobate este elementul cel mai spectaculos al acestor cl?diri,
dar ?i cel mai vulnerabil, c?ci, dac? se insist? pe factura defensiv? a
culelor, pe amenin??rile cu incursiunile turcilor din pa?alācurile de
la sud de Dun?re, dar ?i ale haiducilor locali, ca prim? ra?iune de
existen??, caracterul inexpugnabil al culelor devine īndoielnic. Poate
doar de la īn?l?imea zilelor noastre….

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X