Archive for Educatie

Jean-Noel Kapferer – Zvonurile

marți, ianuarie 8th, 2008
Mareste imaginea   Zvonurile - Jean-Noel Kapferer Pentru public, cuvantul zvon evoca un fenomen misterios , aproape
mistic . O analiza a vocabularului curent e revelatoare in aceasta
privinta: zvonurile zboara, cresc, serpuiesc, mocnesc, circula. Din
punct de vedere fizic sunt niste animale neobisnuite, iuti, nesatule,
ce nu se integreaza in nici una dintre familiile cunoscute. Se pare ca
efectul lor asupra semenilor e asemanator cu cel al hipnozei:
fascineaza, subjuga, seduc, inflacareaza. Tema centrala a acestei carti
consta in demonstrarea faptului ca o asemenea conceptie e gresita.
Departe de a fi misterioase, zvonurile se supun unei logici al carei
mecanism de functionare poate fi demontat. Suntem mai in masura acum sa
raspundem marilor probleme puse de zvonuri . Cum se isca, de unde
pleaca, de ce apar intr-o buna zi in cadrul unui grup sau intr-un
anumit loc?

Marius Oprea – Chipul mortii: dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului

duminică, ianuarie 6th, 2008
Volumul este un adevarat rechizitoriu , dialogul celor doi fiind menit
sa arate ca in anii de dupa revolutia din 1989 nu a existat cu adevarat
vointa de a se face cunoscute si de a se condamna crimele comunismului.
Aplicarea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, deconspirarea
Securitatii si inlaturarea fostilor activisti din functiile publice au
ramas doar deziderate, pina acum nefiind facuta o condamnare ferma,
oficiala a vechiului regim totalitar.
Marius Oprea este unul dintre
cei mai dinamici si mai lucizi istorici romani ai subiectului pe care
il abordeaza crimele comunismului. Si-a asumat riscuri foarte mari si
cred ca, in mare masura, roadele se vad acum, prin crearea Institutului
de Investigare a Crimelor Comunismului, de care se va ocupa. Cartile pe
care le-a publicat cum este si cea de fata, Chipul mortii, un
rechizitoriu serios la adresa crimelor comunismului , precum si toate
eforturile lui se incadreaza in acest context surprinzator, in care
pentru prima data se ia in discutie oficial, cu toata opozitia fostilor
comunisti si a aliatilor lor, caracterul criminal al regimurilor
comuniste.
 

Nina Berberova – Trestia revoltata

duminică, ianuarie 6th, 2008

Trestia revoltata

ncepe razboiul, el
pleaca, ea ramine. Scrisori fara raspuns, tacere fara explicatie. Abia
dupa sapte ani, tinara rusoaica exilata la Paris are ocazia sa afle ce
s-a intimplat cu iubitul ei.
Fara sa stim, orasele sint amestecate
in iubirile noastre. Parisul bucuriei, Parisul suferintei, Stockholmul
regasirii si Venetia , cu masca ei melancolica si grimasa de veselie,
acestea sint decorurile insufletite de povestea de dragoste a "trestiei revoltate".
Surpriza
acestei carti este ca umple un tipar atit de vechi – doi indragostiti
care se despart si se reintilnesc dupa mult timp – cu o substanta noua.
Iar sfirsitul povestii este, orice s-ar spune, neobisnuit. In genere,
trestiile nu se revolta.

Andrei Kurkov – Moartea pinguinului

duminică, ianuarie 6th, 2008

Moartea pinguinului O satira acida – despre mafia postcomunista si mass-media, politica si
pinguini – in traditia unuia dintre marii maestrii ai literaturii
secolului XX, Mihail Bulgakov.
Viktor Zolotariov, un scriitoras dezabuzat, iubitor al genului scurt,
isi imparte existenta anosta si apartamentul sordid dintr-un cenusiu
bloc comunist cu singurul sau camarad: pinguinul Misa, salvat cu vreme
in urma de spectrul inanitiei dintr-o gradina zoologica, dar suferind
iremediabil de depresie.
Curand insa viata celor doi intra intr-un carusel politist, in mometul
in care Viktor semneaza un contract cu o gazeta locala de mare tiraj si
incepe sa exceleze "in cel mai scurt dintre genurile scurte" – scrierea
de necrologuri. Acestea insa, dedicate VIP-urilor societatii ucrainiene
inca in viata si puse initial la
pastrare intr-o cartoteca, incep sa actioneze ca veritabile sentinte la
moarte cand "subiectii" cad rapusi dupa publicarea lor. Premeditare ?
Complot mafiot? Intrigi politice? Singura scapare din cursa cinica ce
pare sa-i fi fost intinsa scriitorasului nostru benign, iubitor doar de
muze si pinguini, pare sa fie Antarctida. Dar cine va reusi sa se
salveze? El sau Misa? Caci in avionul spre Polul Sud nu exista decat un
singur loc disponibil
"Moartea pinguinului este o sclipitoare acrobatie satirica despre viata
Kievului de astazi. Aveti grija insa – stilul lui Kurkov da dependenta
maxima!"
Punch
"Kurkov demonstreaza ca astazi in Ucraina se mai pot spune din nou povesti proaspete: inteligente si amuzante."
Neue Zrcher Zeitung
Nascut la Sankt Petersburg in 1961 si traind in prezent la Kiev si
Londra, Andrei Kurkov este unul dintre numele majore aparute in ultimul
deceniu din spatiul postsovietic si impuse plenar pe arena literelor
europene. Absolvent al Institutului de Limbi Straine din Kiev si
vorbitor a unsprezece limbi, Kurkov a lucrat o vreme ca jurnalist si
cameraman . Cariera literara si-a inceput-o in timpul serviciului
militar, pe cand era paznic la o inchisoare din Odessa. Din 1996 s-a
dedicat in exlusivitate scrisului, operele sale fiind traduse in
douazeci si sase de limbi. Printre romanele sale cele mai cunoscute se
numara Moartea pinguinului (1999), O chestiune de viata si de moarte
(2000), Pinguinul pierdut (2003), Ultima dragoste a presedintelui
(2004). Andrei Kurkov este, de asemenea, scenarist, inclusiv al
propriilor sale scrieri, si autor de literatura pentru copii.
"Daca cineva cauta perspective macabre, dar pline de intelegere asupra
lumii opace a politicii postsovietice, romanele lui Kurkov sunt
probabil locul cel mai indicat de unde trebuie sa pornesti."
International Herald Tribune
"Exista mai multa magie in realismul sau decat intr-o biblioteca plina de vrajitori si vrajitoare."

Alexandru Dragomir – Caietele timpului

duminică, ianuarie 6th, 2008
Caietele timpului Alexandru Dragomir Editura Humanitas"In viata de toate zilele traim in existenta, dar nu cu sentimentul
existentei: facem ceva, mergem, venim si suntem astfel in intregul care
este existenta, fara sa ne gandim la existenta. Doar uneori, class =”xirtireh” href=”http://www.acasa.ro/poate” title=”poate”>poate ,
privind de pe varful muntelui , poate noaptea privind cerul instelat , ne
dam seama ca exista existenta [...] cu noi cu tot, ca un fior. Atunci
suntem, cumva, scosi din trebaluiala si cufundati in intregul
existentei atotcuprinzatoare si existam cu existenta. Nu pentru ca
spatiul ce il cuprindem este atat de intins, ci pentru ca tocmai
cuprinsul spatiului ne elibereaza spre pura existenta ca si cum am
auzi cum trece existenta, cum curge."

Vasiele Motrescu – Jurnale din Rezistenta anticomunista

vineri, ianuarie 4th, 2008
Comunismul aminteste mai mult in treacat despre trecutul istoriei
romanilor si scoate in putine cuvinte la lumina lucrurile petrecute si
acelea numai daca ar avea influenta asupra politicii lor si in legatura
cu Rusia, falsificand faptele trecutului glorios al neamului nostru si
ocolind cu grija adevarul pentru a nu influenta poporul si a nu
destepta in el sentimente eroice si dragostea de pamantul stramosesc.
Ci cauta sa infloreasca in toate culorile politica lor, dragostea de
rusi , folosind fel de fel [de] iscodiri false pentru a orbi si a
intipari in mintea tineretului societatea comunista unica, creatoare de
fericire, pentru a putea sa-l dezlipeasca pe om de pamant, si sa-l
intrebuinteze ca pe o unealta-marfa, si sa-l poata robi mai usor.

Raymond Carver – Catedrala

vineri, ianuarie 4th, 2008
Traducere de Horia Florian Popescu.
Volumul de povestiri a fost nominalizat pentru faimosul premiu american Pulitzer si pentru National Book Critics Circle Award.
Raymond Carver spunea ca este posibil sa vorbesti despre lucruri
obisnuite folosind un limbaj obisnuit, dar precis si sa investesti
aceste obiecte, indiferent daca este vorba despre un scaun, o draperie ,
o furculita, o piatra sau cercelul unei femei, cu o putere magica
uluitoare. Nicaieri nu devine mai evidenta reusita metodei sale decit
in povestirea Catedrala , care da si numele volumului: un nevazator conduce mina celui ce poate vedea, amindoi schitind o catedrala pe care
primul n-o va zari niciodata.
Astfel, aparenta banalitate a personajelor, a dialogurilor sau a
situatiilor e permanent transformata intr-o senzatie de apasare, de
stranietate sau chiar de fantastic. Asistam, de pilda, la o intilnire
intre doua perechi, dar in care intervine un paun tifnos si un mulaj de
dinti. Alteori ne sint prezentate suferintele unor parinti al caror
copil a fost calcat de o masina chiar de ziua lui de nastere, dar
tensiunea e sporita de niste telefoane misterioase si sumbre. De
fiecare data Raymond Carver ne dezvaluie, cu o aparenta usurinta si cu
un rafinament greu de egalat, fatetele ascunse ale unor vieti aparent
banale, dind senzatia ca a reusit sa prinda in cuvinte esenta tainica a
vietii insesi.

Joseph Cardinal Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea) – Sarea Pământului

vineri, ianuarie 4th, 2008
Joseph Cardinal Ratzinger - Papa Benedict al XVI-lea - Sarea pamantului - recenzieCatolicismul,
singura traditie veritabila ramasa in Occident, isi regaseste in aceste
vremuri tulburi, unitatea spirituala in persoana celui pe care
personal, il consider, cel mai luminat Papa dupa Leon al XIII-lea.

Traditionalist convins, anti-iluminist, ales in 1981 Prefect al
Congregatiei romane pentru Doctrina Credintei, fosta Sfanta Inchizitie
(cea care a pastrat timp de mai bine de 600 de ani credinta nepatata),
apare in interviul luat de jurnalistul Peter Seewald ca o persoana
modesta, puternic influentata de lumina Duhului Sfant, si bineinteles,
dotat cu binecunoscuta rigurozitate germana.

Am fost placut surprins cand am aflat o sentinta regasita in ezoterismul Islamic, redata de Ratzinger: Sunt atatea cai de a ajunge la Dumnezeu, cati oameni exista pe lume.

Patrunzand in cuprinsul cartii, aflam cat de multe probleme apar in
cadrul bisericii, de la administratie pana la simplele parohii, si
bineinteles credinta care insufleteste si cheama la celebrarea
euharistica.

- Mai merita sa te imbarci pe aceasta corabie numita biserica?
Da cred cu fermitate acest lucru. E o corabie incercata de multa
vreme, si, totusi tanara. Tocmai diagnoza prezentului arata si mai clar
ca e nevoie de ea []. Lumea crede ca Biserica ar fi un sistem foarte
vechi si, intre timp sclerozat, care devine tot mai impenetrabil si
dur, constituind, in acelasi timp, o armura care iti striveste viata.
Aceasta este impresia multor oameni. Faptul de a recunoaste ca aici te
asteapta ceva proaspat si chiar indraznet, generos care ofera o iesire
din rutina fada a vietii, nu este la indemana oricui. Insa tocmai aceia
care au trecut cu bine peste intreaga experienta a epocii moderne vad
acest lucru

- In ce consta pentru dumneavoastra personal elementul cel mai fascinant in a fi catolic?
Fascinanta este aceasta mare si vie istorie in care intram, ceea
ce strict omeneste vorbind este deja ceva deosebit. Fascinant este
faptul ca aceasta institutie, cu atatea slabiciuni omenesti, cu atatea
dezamagiri, isi pastreaza totusi continuitatea si ca eu, participand la
viata acestei mari comunitati, ma stiu in comuniune cu cei vii si
raposati; fascinant este si faptul ca eu gasesc in ea o anumita
certitudine cu privire la esentialul din viata mea-si anume, la
Dumnezeu care isi indreapta privirea spre mine-pe care imi pot intemeia
viata, o siguranta cu care pot trai si muri.

Apropierea de religie, trairea si studiul ei pot si trebuie sa
trezeasca in om posibilitatile lui de a intra in comuniune cu
Divinitatea.
Esentialul in religie este legatura omului, depasindu-si conditia,
cu Necunoscutul, pe care credinta il numeste Dumnezeu, si capacitatea
omului de a intra in aceasta legatura primara, iesind din tot ce poate
fi cuprins si masurat.

In capitolul al II-lea al cartii, Problemele Bisericii Catolice,
regasim punctele critice dezbatute de mult timp, in special in cadrul
Congregatiei, cum ar fi: problema celibatului preotilor, la care
Ratzinger mentioneaza: Eu renunt la ceea ce este de fapt, din
punct de vedere uman, nu numai cel mai normal, dar si cel mai important
lucru. Eu renunt la a da in continuare nastere la viata in arborele
vietii, avand propria mea tara a vietii si traiesc cu credinta ca tara
mea este intr-adevar Dumnezeu, facand prin aceasta, pentru ceilalti,
verosimila existenta unei imparatii a cerurilor
; mijloacele anticonceptionale , Marile
probleme morale nu se pot rezolva prin mijloace tehnice, ci trebuiesc
rezolvate pe cale morala, printr-un anume stil de viata
; avortul copilul a ajuns sa
nu mai fie considerat o creatura a lui Dumnezeu, dupa imaginea lui, cu
propriul lui drept la viata ci ca un dusman venit pe neasteptate asupra
caruia pot sa decid eu insumi []In cazul intreruperilor de sarcina
este aplicata pedeapsa cu moartea cuiva absolut nevinovat.

Din pacate lucrarea nu poate fi cuprinsa in cateva cuvinte, ea
acoperind o multitudine de aspecte extrem de importante pentru omul
actual, nu am decat speranta ca aceasta recenzie sa trezeasca interesul
tinerilor mai ales pentru Universalitate, pentru cunoasterea celui
care, fiind Pontifex, pastreaza tronul Regelui Christos pana la doua
venire.

- Si ce vrea Dumnezeu cu adevarat de la noi?
Sa devenim fiinte care iubesc, pentru ca doar atunci suntem create
dupa chipul si asemanarea Sa. Caci asa cum spune Sfantul Ioan , El este
iubirea si El doreste sa existe fapturi aidoma lui, care, prin aceasta,
sa-I fie asemeni si sa-I apartina Lui prin insasi libertatea propriei
lor iubiri, raspandind astfel propria sa stralucire.

Bogdan Scupra

 

Jorge Luis Borges – Eseuri

vineri, ianuarie 4th, 2008
Volumul al treilea al operelor lui Jorge
Luis Borges cuprinde eseurile, conferintele si studiile scriitorului
argentinian, adevarate capodopere ale genului. Daca proza sa este de
cele mai multe ori considerata drept eseistica, textele sale
teoretice dobindesc, prin finete, ascutimea analizei si fantezia
argumentatiei, aspectul unor adevarate piese literare. Eseurile,
reunite si publicate in volume (Discutii, Noua eseuri dantesti,
Biblioteca personala), s-au distins printr-un glas propriu
inconfundabil si o critica personala, de autor, fundamental
nonconformista. O alta caracteristica proprie eseisticii lui Borges
este procedura dubitativa, tratarea subiectelor cu extrema delicatete,
fara a decreta un adevar unic propriu. Unele eseuri trateaza subiecte
ce vor deveni adevarate obsesii ale autorului in scrierile ulterioare:
paradoxul lui Zenon din Eleea, cabala sau doctrinele gnosticilor.

Dicţionarul enciclopedic al Răsăritului Creştin

vineri, ianuarie 4th, 2008
Dic?ionarul Enciclopedic al Rasaritului Crestinn
2000 ap?rea la Roma, sub coordonarea lui Edward G. Farrugia, un
dic?ionar dedicat Bisericilor R?s?ritene. Acum el a v?zut lumina
tiparului n limba romn?, mul?umit? "p?rintelui Silviu Hodi?, cu
curajoasa sa hot?rre de a traduce o asemenea lucrare, ?i
traduc?torilor romni care au dus-o la bun sfr?it". La cele peste 800
de pagini pe care le are volumul n format mare ne putem nchipui u?or
munca din spate. Despre volum afl?m din Premisa lucr?rii, scris? chiar
de coordonatorul ei:

"Dat?
fiind, n practic?, imposibilitatea de a fi exhaustivi, am urm?rit s?
spunem esen?ialul, prezentnd, ntr-un singur volum, diferitele
Biserici, liturghiile particulare, institu?iile ?i marile personaje,
f?r? a tr?da pluralismul tipic lumii orientale ?i f?r? a-i desfigura
fizionomia individual? ?i colectiv?. ntr-un cuvnt, un dic?ionar care
s? nu ezite s? abordeze vechile noduri , care nc? dezbin?, dar s? o
fac? cu senin?tate, oferind informa?ia indispensabil? pentru a declan?a
un dialog dincolo de polemic? sau de falsul irenism." n realizarea
dic?ionarului, Farrugia a folosit numeroase surse scrise, precum ?i
colaborarea cu nume sonore printre care, ca s? amintim unul singur,
Cardinalul Tomas Spidlik. Cele 800 de pagini de dic?ionar sunt
completate de un indice de autori, de un esen?ial indice tematic,
precum ?i de h?r?ile grupate sub titlul " Atlas Hierarchicus".

Farrugia
a scris ?i o introducere la edi?ia romneasc?, n care subliniaz? c?
evitarea tensiunilor se face, ntr-o prim? etap?, prin cunoa?tere:
"renun?area la ignoran?? ?i abandonarea prejudec??ii n scopul
apropierii de cel?lalt prin gestul de a oferi o mn? ntins?. De fapt,
fiecare popor, care nu este actorul cel mai important pe scena
istoriei, ?tie c? reprezint? o punte ntre vecinii s?i puternici. n
cazul de fa?? e vorba de o punte ntre R?s?rit ?i Apus. Oricum, Romnia
?i revendic? ni?te tr?s?turi neobi?nuite: popor cu o limb? de origine
latin? ?i de rit r?s?ritean, nutre?te speran?a c? liniile de demarca?ie
nu sunt b?tute n cuie, ci s-ar putea ca ntr-o bun? zi s? dispar?,
pentru a face loc unei comuniuni mai bune ?i unei n?elegeri mai
profunde."

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X